Scriam, cu puţin
timp în urmă, că mă tem de ziua în care premierul Victor Ponta şi candidatul la
preşedinţie Crin Antonescu ar garanta pentru Vasile Pruteanu. Ziua a venit, am
trăit-o. Semn că atunci când scrii despre politică nu e cazul să-ţi ponderezi
imaginaţia. „Mergeţi, aşa cum eu o fac, alături de experienţa, competenţa şi
omenia lui Vasile Pruteanu”, a mai spus Crin, la Piatra Neamţ. Semn că nu mă
înşelam când am spus răspicat că politica activă şi elegantă a murit puţin odată
cu liderul liberal Horia Rusu. Dar, după cum merg treburile în România,
niciodată nu trebuie să zici niciodată. De-asta parcă n-aş crede nici în
angajamentele de la Piatra, din partea PNL şi PSD, privind izolarea politică a
lui Gheorghe Ştefan şi Culiţă Tărâţă. Vorba ceea, şi Traian Băsescu l-a
desemnat pe Victor Ponta să formeze un guvern, deşi spunea că n-o va face.
O zi mai târziu l-am
văzut în acţiune pe Dan Diaconescu. Repertoriul său dedicat ciocoilor este binecunoscut.
La Piatra doar l-a personalizat. S-a lăsat şi cu un jurământ al publicului de
eliberare a oraşului şi judeţului de ciocoi. De înţeles, ţine de mesajul
politic de... fenomen social al celei de-a opta minuni din Caracal. Ce n-am
înţeles, de nici un fel, e cum vine socoteala cu transformarea primăriilor şi a
consiliilor judeţene în instituţii generatoare de profit, care profit să fie
împărţit cu poporul. Dacă insultele, ameninţările şi angajamentele politice
îndoielnice, deşi inacceptabile, sunt de înţeles într-o campanie electorală, minciunile
aberante chiar ies din orizontul celei mai săltăreţe imaginaţii. În vremuri
electorale, viaţa o confirmă, prind de minune. Cum a prins, în 2000, sinistra
poveste a consilierului „independent 100%” care a prostit prea mulţi alegătorii
pietreni cu „factura zero” la întreţinere.
Toate acestea mi-au amintit „brusc, deodată şi instantaneu” de Răzvan
Temeşan şi BANCOREX, de Caritas şi Ioan Stoica, de Corneliu Gerald Gorduna şi
GERALD, de George Danielescu şi SAFI, de flota României şi ştim noi cine, de Sorin
Ovidiu Vântu şi FNI, de Corneliu Iacubov şi FPP Moldova plus RAFO Oneşti, de
Banca Agricolă, de Credit Bank, de Truţulescu, de Operaţiunea „Ţigareta”, de
alte jafuri şi nenorociri care nu au fost tranşate până la capăt. Deşi, să nu
uităm, politicienilor noştri nu li s-a încleştat gura de durere când se juruiau
că vor ne vor aduce vinovaţii pe tavă. Au fost minciuni acceptate şi de
electorat. Sunau bine şi frumos. Peste ani, consacrarea lui „Minte-mă, dar
minte-mă frumos!” ridică tot mai serioase semne de întrebare asupra discernământului
la români. Minciunile liber consimţite, consensuale cum ar veni, fac parte din
natura noastră şi, se vede treaba, nu votul liber exprimat e leacul. Nici presa
nu rezolvă problema, dar ajută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu