Când răzbunarea pentru patimile COVID-19 vine de la Bruxelles. Cu politicieni români muți, în recital nevăzut

O știre difuzată miraculos de AGERPRES, în seara zilei de 11 iunie, a trecut aproape neobservată, de parcă agenția națională de presă ar fi un site obscur dedat la fake news. Pe cale de consecință, guwernerii și în special echipa de șoc ce-i are ca exponenți pe Arafat, Tătaru, Vela și Rafila (cu Streinu Cercel trecut pentru moment în rezervă ascunsă) au fost scutiți de explicații și comentarii „științifice”.

Joia trecută, Parlamentul European (PE) a acceptat poziția Comisiei Europene (CE) conform căreia COVID-19 reprezintă doar un risc mediu pentru lucrători, ceea ce le va permite angajatorilor să aplice la locul de muncă măsuri de securitate mai puțin stringente și mai puțin costisitoare față de situația în care ar fi fost o amenințare de nivel ridicat, se arată în deschiderea știrii de 426 cuvinte. Pe o scară de la 1 la 4, Comisia a clasificat noul coronavirus în categoria a treia de risc pentru angajați.

Propunerea curajoasă pornește de la Directiva europeană 2000/54/EC a Parlamentului și Consiliului din 18 septembrie 2000 privind expunerea lucrătorilor față de riscul expunerii la agenți biologici la locul de muncă. E cunoscută ca Directiva Agenți Biologici. Stabilește că „un agent biologic din grupa a treia de risc, cum a fost clasificat noul coronavirus de către CE, poate provoca boli grave și poate reprezenta un pericol semnificativ pentru angajați, dar în general pentru acesta există profilaxie și un tratament eficace disponibil”. În schimb, se subliniază în știre, un agent biologic din grupa a patra presupune „un risc ridicat de răspândire în comunitate” și pentru acesta nu există profilaxie sau un tratament eficace disponibil. (Ca să nu fie discuții, știrea originală se află la locul ei, pe portalul oficial al PE.)

Este cel puțin uimitor cum în România scormonitorii europeniști fanatici, euroscepticii atenți sau iute vărsătorii de proteste și atitudini civice tac grămadă. Guwernerii ne-au mâncat zilele din grijă pentru „sănătate și viață” într-un dispreț total față de drepurile și libertățile fundamentale, invocând agresiv de des recomandări și îndrumări internaționale fără greutate legală. Economia reală a ajuns la cheremul unor incompetenți și ticăloși dovediți prin faptele lor. Nu mai înșir acum celelalte „minuni” cunoscute și suferite. Dar nu am reținut ca membrii corpului expediționar de eurodeputați români să fi fost... jigniți ori să ne jignească măcar c-o aluzie la subiect.

Victoria repurtată de Comisarul european pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmit (Luxemburg), conține multe semnificații și ar fi un mare-mare păcat să nu fie punctate câteva.

Inițial, s-a încercat blocarea propunerii printr-o moțiune în Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL) din PE. În urma unor negocieri înțelepte, moțiunea a căzut la vot cu 35 voturi împotrivă, 15 pentru și 5 abțineri. Decizia CE este în vigoare, Directiva va fi amendată fără întârziere pe baza noii experiențe dobândite sub dominația pandemiei, iar statele membre au obligația să o implementeze până pe 24 noiembrie a.c. E directivă, asta chiar e obligatorie și la București! N-o suspendă ordonanțele lui Arafat, n-o cercetează Curtea Constituțională. Altfel spus, e un bine cu de-a sila în toată regula.

În al doilea rând, în EMPL, dacă nu știați, activează – desigur, cu aleasă cinste și profund patriotism – următorii cetățeni români: Dragoș Pîslaru (Renew Europe/ PLUS România) și Eugen Tomac (PPE/ PMP), ca membri titulari, alături de supleanții Corina Crețu (S&D/ PRO România), Gheorghe Falcă (PPE/ PNL) și Cristian Ghinea (Renew Europe/ USR). Dragii de ei, parcă a tunat și i-a adunat! Le-ați auzit gura? S-a stârnit vreo dezbatere adecvată însemnătății și urmării evenimentului asupra economiei din Blocul comunitar? Dacă mi-a scăpat ceva, într-o clipă pun scuzele pe masă.

O altă semnificație trimite la esența jocurilor reale din PE. Degeaba scrie frumos la carte și se reamintește la vreme de euroalegeri că Parlamentul e vocea popoarelor – acolo contează grupurile politice supranaționale. Schmit, înainte de a reprezenta Marele Ducat în Colegiul Comisarilor, câștigase anul trecut singurul mandat al Partidului Muncitoresc Socialist, ceea ce l-a afiliat Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților (S&D). În calitate de membru al CE, citez din manualul de funcționare, își exercită funcția în deplină independență, în interesul general al Uniunii și nu poate cere sau primi instrucțiuni de la niciun guvern sau alt organism extern. Mai departe, Comisia, care acționează sub conducerea președintelui, este responsabilă colectiv în fața Parlamentului. Un comisar talentat știe cu siguranță, în context general, în interesul Uniunii, ce are de făcut. În situația de față, sub presiunea pachetelor financiare promise statelor membre, devine fundamental de urgentă ajustarea temeiului legal comunitar. În interesul Uniunii. Nu de alta, dar birocrații și politicienii de la Bruxelles, deși recunoscuți ca huiduibili aproape la orice oră, se țin de proceduri. Ei nu se inspiră de la guwernerii care au uitat să decreteze mai întâi starea de epidemie și apoi să articuleze poporul cu ordonanțe militare semnate de un civil. Ei nu riscă să se confrunte cu ardoarea și argumentele unui Gheorghe Piperea de anvergură comunitară după ce, încercând să rescrie solidaritatea în metru strâmb, puțin a lipsit să lege Uniunea de gard.

În fine, în afara semnificațiilor, o observație. Din cabinetul comisarului Schmit face parte o consilieră româncă de toată cinstea, Eugenia Dumitriu-Segnana. Absolventă a Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila, a urmat studii juridice la București. Are în palmares o experiență importantă în cadrul Departamentului juridic al Comisiei Europene și a făcut parte din echipa condusă de Michel Barnier pentru negocierea Brexit. Era să prindă o poziție de reprezentare superioară la nivel de tribunal european, în 2016, dar nu s-a potrivit cu interesele vestitei „justițioloage” prematur uitate pe nume Raluca Prună. O trimitere la jungla eronat poreclită „mass-media mainstream”, în frunte cu de-ho-hontologii experți în a inventa exclusivități „pi sursi” de la portari, bagajiști, cameriste și chelneri, este garantat intenționată.

Fără doar și poate, subiectul cu categoria de risc mediu și Directiva Agenți Biologici n-are cum fi ignorat cu totul date fiind fondul și efectele economice pozitive așteptate. Vom vedea ce răstălmăciri fabrică ai noștri. Vestea bună pentru moment – fiindcă există totuși o astfel de veste – este că practicanții fruntași de gargară politică n-au scos capul și pieptul în față ca să-și atribuie merite personale și de partid pentru această răzbunare istorică. Cine știe, poate n-au înțeles-o...

Capăt de drum – ori pentru Iohannis și Orban, ori pentru noi!

 Motto: „Poți abandona totul, exceptând nevoia de a înțelege”. (Virgiliu)

Din câte am citit și auzit, din câte am și scris în marja avertismentelor și îndoielilor argumentate de când sarscovdoiul ne-a întors pe dos, dor adânc cele ignorate parcă dinadins. Includ aici subiecte mari, strategice, care au trăit preț de câteva ceasuri sau o zi, două. Corespundeau îngrijorărilor întemeiate ale românilor din țară, numai că în condițiile noii ordini instituite în stat nu s-au „calificat” pentru atenția cuvenită. Privind în urmă, măcar oamenii cu mintea acasă, de felul lor străini de docilitate, ar trebui să nu ezite și să facă minimul efort de-a înțelege întreaga grozăvie a nenorocitei aplicații politico-administrative implementate de guwerneri, în frunte cu Iohannis de Sibiu, Orban de Brașov și Comandantul suprem Arafat de la Siria.

Un stimulent decisiv pentru efortul enunțat ni l-a servit cel afectuos poreclit Sparanghel Vodă. Odată cu sesizarea Curții Consituționale în legătură cu Legea pentru declararea zilei de 4 iunie drept Ziua Tratatului de la Trianon, s-ar cuveni să cadă în dizgrația românilor din țară și de pretutindeni.

■ Mărirea și decăderea diversiunii, ediția 2020

Trei la număr sunt factorii de a căror prezență concomitentă este nevoie pentru reușita unei diversiuni. E vorba de ignoranța publicului, de adevăruri prezentate parțial astfel încât să deschidă calea speculațiilor și de o stare emoțională ușor de excitat pe tema abordată. Au fost amintiți insistent, nu dezvoltați cât se impunea, pornind – ce coincidență!... - de la violenta reprezentație prezidențială în chestiunea Ținutului Secuiesc.

Latura pur civilă a diversiunii, extrasă din manual și dicționar, înseamnă încercarea de schimbare a cursului unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile, demersurile sau planurile cuiva prin crearea unor false probleme. Încărcătura politică standard e dată de distragerea atenției de la problemele adevărate ale vieții publice. Imediat ce aruncăm o privire spre sensul militar, lucrurile se complică brusc. De partea cealaltă a frontului se află obligatoriu un inamic. În cazul nostru, risipa considerabilă de muniție din arsenalul manipulării și intoxicării nu a funcționat în favoarea „manevrei” lui Iohannis. Obsedat de eradicarea PSD, transformase însuși poporul român în inamic lovit în plin de inducerea în eroare.

Vestea minunată e că nesperat de mulți au înțeles combinația. Nu era nimic ascuns, jucătorii politici cunoșteau în detaliu parcursul real de respingere a proiectului de lege antinațională. Combinagii încercau, în funcție de caracter, minte și interese, să maximizeze profitul propriu, întinzând capcane adversarilor. Fără a invoca o inspirație de la autorul Eneidei, poetul antic Virgiliu, am constatat că nevoia de a înțelege a refuzat să moară. O încurajare dramtică se născuse din noianul de reguli și restricții prost dispuse și înmiit mai prost administrate.

Emoția inițială s-a consumat repede, cu intensitate, în felurite expresii și manifestări de izvor politico-maniacal. Pozițiile critic-raționale, exemplare pe fond și în particular, erau adumbrite în acele zile, dar au ieșit întărite.

■ Exercițiu de traducere în limba română

Recurgerea la tema naționalistă denota în primul rând o disperare cumplită a președintelui, la acel moment. Discursul apocaliptic din 29 aprilie, așa cum sesizase la cald Ion M. Ioniță de la Adevărul, corespundea fricii de meritata suspendare din funcție. De când a-nceput a ne călca în picioare cu ambiția de-a fabrica (peste rând) un parlament pe deplin subordonat, împreună cu fostul liberal Ludovic Orban, parcă o caută în miezul zilei c-un reflector de noapte împrumutat de la Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Teritoriului de odinioară.

O dovadă imbatabilă a disperării stă în procedeul de pălitură aplicat fidelilor săi susținători udemeriști și, prin patronii lor budapestani, familiei politice pan-europene introduse cu de-a sila în viața noastră. Acolooo, între populăroșii „ioropeni” nemaipomenit de creștini, sociali și democrați, realesul din noiembrie 2019 interpretează magistral rolul de momâie. Pe sensul lipsei de onoare față de binefăcători, îl concurează pe Traian Băsescu. El, nu alt prezident, presta memorabil la ceas de vară, hăhăind cu virtuozitate, îndatoritor, alături de popa Tokes și Orbanul celălalt, cu ocazia taberelor de instrucție politică separatistă și însămânțat iredentism, organizate în scumpa Românie. A uitat de usturoiul mâncat, gura-i miroase a altceva, astăzi lovește și el.

Ambiția „vitejilor și drepților” urmași ai hunilor migratori de a comemora centenarul Tratatului de la Trianon, cu zgomot amplu, transfrontalier și revanșard, o știa inclusiv ultimul gherțoi de pe firmamentul politic. Oricum vopsești ambiția, factor de risc la adresa siguranței naționale se cheamă.

Despre contramăsuri înțelepte vorbea aproape de unul singur, prin 2018, distinsul diplomat Cristian Diaconescu. Pe-atunci, dacă nu ați uitat, cel pe care îl consider în continuare unul dintre cei mai buni președinți de țară pe care nu i-am avut l-a provocat pe Iohannis să dovedească „respectul și recunoașterea” acordate de partenerului strategic special, aducându-l pe Donald Trump la Alba Iulia. Reamintesc și finalul marcat în august 2019: una bucată șapcă. Inscripționată cu „Make Romania Great Again”. (Pentru 8,99 $ obiectul, plus 15,16 $ curieratul, amazon.com ți-o trimite acasă, în România, pe aia cu America.)

Ce era așa de greu de înțeles pentru dezonoranții noștri conducători că erau obligați în fața istoriei și a neamului să pregătească o măreață sărbătorire a Centenarului recunoașterii oficiale a Marii Uniri? Pe 1 decembrie 1918 am declarat copilul, dar certificatul de naștere s-a emis la Trianon pe 4 iunie 1920…

Șansa unei minime bucurii oficiale ne-a surâs tot grație unui diplomat pur-sânge, senatorul Titus Cărlățean (PSD). Împreună cu colegul Șerban Nicolae (na, surpriză!) a înregistrat pe 27 iunie 2019 proiectul de lege cu Trianonul nostru. Pe 16 octombrie este adoptat de Senat, după ce pe 10 căzuse Guvernul Dăncilă, iar pe 28 ajunge la Camera Deputaților. Din 4 noiembrie Ludovic Orban se mută cu locul de muncă la Palatul Victoria, consumăm alegeri prezidențiale, începe demența cu anticipatele, vine pandemia. Traseul parlamentar greoi al actului devenit Legea 459/2019 se încheie pe 13 mai, în prezența a 281 deputați, cu 235 voturi „pentru”, 21 contra și 25 abțineri. Pe 19 mai e trimisă la promulgare. Peste o săptămână, într-o marți când „oamenii sunt sparți”, aterizează în vizită oficială de o zi un individ pe care amân să-l caracterizez de frica unei amenzi de la numitul Ciaba Astaloș, șeful combaterii discriminării. Musafirului, Peter Szijjarto, ministrul de Externe al Ungariei, i se administrează repede – ca la terapie intensivă – o rație de sfioase pupăciuni auresciene cu parfum de țigară de foi și Lagavulin 16 de la aniversarea Orbanului nostru, din ziua precedentă.

Legea stă în continuare la Cotroceni, promulgarea se amână. Nu-i așa, Sparanghel Vodă duce pe umeri uriașa povară a grijii pentru apărarea Sănătății și Vieții boborului!? Vine și trece Centenarul certificatului de naștere, iar Vodă, căutând parcă o simbolistică sfidătoare, iese fix o zi mai târziu și-i informează pe „dragii români” că legea îi pute a neconstituționalitate. Zicea, printre altele, că are „un caracter pur enunțiativ, fără ca obiectul legii să fie determinat în mod clar”. Ceva-ceva șoptește că „obiectul  legii” e clar românilor. E clar ca și diferența între explozia naționalist-iohanniană din 29 aprilie și esența patriotică a legii pe care, totuși, partidul său marionetă a votat-o.

Presa s-a grăbit să anunțe înregistrarea oficială a sesizării chiar pe 5 iunie, dar Parlamentul reține ziua de 9, aceeași cu reiterarea enervantului îndemn la responsabilitate exclusiv pentru muritorii de rând și anunțarea prelungirii cu fentă a stării de alertă. Așa ne întoarcem la suspendare. Să vedem cine pe cine mai amenință cu deștu’.

Drept este, se spune că semnalizarea cu arătătorul, în special în momente grele, conține semnficații accesibile unor inițiați. Pentru lămuriri, adresați-vă fără încredere la Templu, la frații cu șorțulețe. În această idee, n-o să creadă nimeni că următoarele trei fotografii, altfel reluate cu perseverență pe internet, sunt alese pentru valoarea lor artistică.

Ca „digestiv”, meargă ș'alte două, cu alt gest, în închiderea parantezei foto.

■ Auf Wiedersehen, Herr Werner?   

Am scris despre spectrul suspendării în vederea demiterii de luni bune, dar presa dă Bucale nu are ochi pentru ce se publică în premieră în provincie decât dacă faci parte din „rețele”. Aceeași presă fudulă, de această dată în strânsă conexiune cu pregătirea României, ca pacientă, pentru operația silită de instalare a guwernerilor, n-a vazut anul trecut, la sfârșitul lunii mai, un avertisment asumat sub semnătură la Piatra Neamț: întâia prioritate a PNL, sub înalta dirijare de la Cotroceni, era să pună un Comisar european pe altarul hâd al Partidului Popular European. Ceea ce s-a confirmat.

Am semnalat și o încurcătură nerezolvată până azi. Primul interimar constituțional este președintele Senatului, dar cel de atunci, Titus Corlățean, o persoană calificată să administreze țara, era el însuși interimar. Mai clar, vicepreședinte delegat.

Urmaș, la fel de provizoriu, a intrat Robert Cazanciuc. Singura-i recomandare validă se numește Victor Ponta, ceea ce în mod trațional era suficient să genereze întoarcerea bruscă a capului, scuipatul ferm în sân și cele trei cruci aferente. Socotelile s-au schimbat. Exponentul Tribului Nas Lung acaparează pe zi ce trece – și n-ai ce-i face! - rolul de lider penetrant al Opoziției. N-ar fi deloc șocant să discutăm ca răspoimâne despre o reevaluare extinsă, de nevoie, dar cu o condiție minimă și necesară, stabilită de la început: s-o termine cu jignirea că Raed Arafat e bun de prim-ministru. În România. Nu de alta, dar și-așa se îngroașă cumplita-i factură personalizată plătită de noi, denunțată ca perspectivă pe 24 februarie.

La rând după Cazanciuc e șeful Camerei Deputaților, definitivat pe post cu vot în regulă. Deopotrivă de interesant și important vine observația că PSD, sub Marcel Ciolacu, se reîntâlnește – categoric, nemeritat și preț de o scurtă fereastră favorabilă de timp - cu o parte din șansa istorică ratată imediat după Europarlamentare. S-au arătat incapabili nu atât de modernizare și reformare, ca bază a unei relansări de impact, cât de înțelegere a ce se întâmplă în țară și-n partid. Cea mai limpede dovadă rămâne candidatura Vioricăi Dăncilă la președinție. Se apucă de treabă, le pasă cu adevărat de România, taie coada câinelui din prima? S-or prinde sau învăță de la Călin Popescu Tăriceanu că poți fi o voce puternică în politică și fără argumentul voturilor adunate cândva ori al pompoaselor sondaje de opinie lipsite de valoare reală, la care răspund cu greu 40% din cei chestionați? În ultimele luni, șeful ALDE a dezvoltat exemplul personal. Pur și simplu, s-a lepădat de Călin File de Tristețe, renăscând mai mult decât ca lider liberal coerent, limpede în idei și construcții. E un redutabil editorialist.

Senatul are încă puțin timp să se trezească, să instaleze înainte de a-l descăuna pe Ludovic un șef puternic măcar ca amenințare și înfrânare a comportamentului lui Herr Werner, ca de împroprietărit cu România. Știm, e dovedit cum niște așa ziși magistrați i-au recunoscut forumului etnic pe care l-a condus calitatea de urmaș al unei organizații naziste, Grupul Etnic German, ca să-și tragă un patrimoniu baban la care nu aveau dreptul. Cu toată țara nu se poate.

Dacă PSD, Pro România și ALDE o lungesc cu tocmelile și combinațiile, n-ar fi rău să tacă puțin și să ridice un scut viu în fața presei și gazetarilor necombinați financiar cu guwerneri, până nu le trece prin capul… Comandantului acțiunii să închidă internetul. Sigur, nu avem nici urmă de garanție că alții vor guverna pentru noi, nu pentru ei. Intrigant este că doritorii arată speriați numai la gândul unei riposte de tip mineriadă neopostmodernistă „diseminată” de hașatgiști și rezistarieni, altminteri desăvârșit de tăcuți în disciplina lor în aceste luni. Zice-se din lipsă de comenzi. Ăștia oricum n-au grija costurilor. Nu le pasă de niciun fel că ambiția iohanniană de a dispune de guvern și parlament personal începe să coste enorm prin comparație cu concedierea constituțională a ambițioșilor. Da, da, nu-i de glumit. Ne uităm și la costuri, nu suntem frați cu Câțu.

Avem în față cu certitudine guwerneri marionetă. Au început a insinua otrăvit - prin activiștii dublați de trompetiști, tromboniști și gorniști - că ei și „patronul” ne-au salvat de la moarte. Altfel, un guvern axat pe PSD sigur ne-ar fi exterminat. Bine întreabă execpționalul gazetar Cornel Nistorescu: dacă le ieșea afacerea cu anticipatele, ce făceau cu pandemia, ne mai țineau în casă? Bine și fără folos caută maestrul Gheorghe Piperea documentul de declarare a epidemiei în țară. Bine-i și că, alături de cei doi și Cristian Diaconescu, nu ne-au lăsat singuri în această perioadă gânditori lucizi precum Dan Dungaciu, Petrișor Peiu sau Mircea Coșea. Li se adaugă din oficiu Remus Borza. Eroul de la Hidroelectrica, vigilent de serviciu pe țară ușor cufundat de vreo două luni într-o pauză de atitudine, trebuie grabnic studiat cu atenție sporită în arhiva de pe remusborza.ro. Cu generozitate, ne-a avretizat înaintea tuturor cam cu tot ce ni se întâmplă și ce urmează în termeni de dezastru economic și foamete .

La zi, ne apropiem de un capăt de drum. S-au adunat atâtea de dau pe-afară sub acest Vodă incapabil să unească țara și forțele politice în folosul nostru, la ceas de mare cumpănă. Apără-ne, Doamne, să nu fie primite! Le-om lua încet, pe rând, de la ordonanțe militare date de un civil și ignorarea excepționalilor militari de la Apărarea CBRN (sau NBC, dar garantat cu chimic și bacteriologic, spre știința lui Arafat – n.a.), trecând - vorba doctorului Răzvan Constantinescu de la Iași - prin streinopiteci și rafilopați, până la milioanele de bolnavi cronici nevinovați lăsați să moară în afara spitalelor și un guraliv originar din Piatra Neamț care umblă cu plasma vopsită prin țară.

De s-ar exporta prostia...

...Ce liberi am fi! Trimiterea teleghidată la cântecul lui Ioan Gyuri Pascu vine dintr-o răbufnire de căutare, de fapt de regăsire a unei respirații energizante pentru aceste vremuri. Sensibilitatea intrată în adormire, rațiunea întunecată de-un prelung doliu pogorât peste neam strigă și nu se aude după consistentul spirit liber al unicului Gyuri. Cuvintele lui, alături de eternele Necuvinte născute și sfințite de Nichita Sănescu, vibrează c-o sonoritate de dojană desenată de un bisturiu rece ca gheața.

Un alt tărâm (foto: Cristina Pașcu Tulbure - Anglia)

Eliberați-vă preț de câteva clipe de flecăreala asurzitoare și minciunile cotropitoare care ne zdrobesc în regim de concurență neloială cu noul coronavirus, respirați adânc și serviți o rație de libertate:   

Ce liberi am fi

Dacă am ști cum e să fi o frunză,

am ști cîntecul vîntului,

am ști taina pămîntului...

Dacă am ști cum e să fii o floare,

am ști să bem lumina soarelui

și am cunoaște taina lui...

Dacă am ști că răul e doar frica

născută-n mintea omului

am da frîu liber curajului...

Dacă am ști că binele e pacea,

i-am spune minții-n loc să stea

cînd glăsuiește inima

Dacă am ști că sufletele-s una,

am ști că una-s oamenii

și nicio luptă n-ar mai fi...

Dacă am ști cu toții ce-i iubirea,

nicio secundă n-am mai suferi

căci nicio taină n-ar mai fi...

Proba cu orația vine și ea de peste timp, cu înregistrarea din emisiunea „Omul cu chitara” de la TVR, realizată de Ducu Bertzi, altfel un vechi liberal destoinic, pur-sânge autentic precum calul alb de care s-a lepădat Ludovic Orban de tremură mormintele lui Horia Rusu și Dinu Patriciu.

Exportul de prostie, știm, e o iluzie. Cam ca o prabolă hiperbolică, și metaforică pe deasupra. Ne resemnăm, nicio șansă să salvăm balanța de plăți. În termeni de economie de piață, avem supraofertă, dar nu găsim cerere. Unde mai pui că pe dată scoate capul și gura otrăvită vreun guwernerist vioi, unul de-ăla atins în străfunduri de virusul popular european SARS-CoV-PPE. E natural să facă spume zbierând că libera circulație a prostiei nu e reglementată în Uniunea Europeană. Cu grosul mass-media bine ținut în dârlogi și corurile de limbologi odioși în rezervă caldă (mai ceva ca grupurile energetice pe hârtie!), românii cu mintea acasă (nu) vor fi șocați să constate cum prostia a devenit bun național, strategic. Inutil de subliniat eforturile de cultivare a prostiei. Ce agricultură și păduri, ce petrochimie, ce construcții de șosele obișnuite sau autostrăzi și oarece magistrale de irigații, ce IMM-uri și servicii profesionale!? Se cultivă prostia până în susul-susului din prăpastia puterii. Trupa „Sarmalele reci” a descântat-o cu anticipație:

Expunerea de mai sus n-are ambiții de pamflet, eseu ori manifest. E o specie atât de non-publicistică încât fiecare are libertatea să decidă ce e. Tocmai de aceea (sic!) îmi dă târcoale convingerea, una susținută pe credință în oameni și adevăr, că poate fi molipsitoare și merită dezvoltată. Dar repede să fie, înainte ca o poantă de largă răspândire și popularitate să contamineze cele minți vulnerabile, cu imunitate scăzută: prostul nu se mai numește prost, ci inteligent asimptomatic.

Ionel Arsene se preface că nu-i ars de focul minciunilor

Perseverența în minciună este o trăsătură ilustrativă pentru profesioniștii perfecționați și certificați în minciună. Minciuna le-a devenit a doua natură, de regulă patologică. Explozia națională a minciunilor și cultivarea lor deșănțată, cu precădere de la demararea terorizării cu alegerile parlamentare anticipate, nu de la asaltul epidemic dat de SARS-CoV-2, a asigurat un cadru de expresie diversificată oricărui stăpân sau jupân politico-administrativ din teritoriu. Oricare i-ar fi carnetul de aprtid. O poziție reprezentativă în peisaj e ocupată de Ionel Arsene@PSD. Nu atât ca președinte al CJ Neamț, cât ca lider de facto al Uniunii Județene a Cooperativelor Politice și dezvoltator al Arseniadei multianuale care a subjugat județul. Încă nu-i vine a crede cum se prăbușește cu Sănătatea pe buze. Chiar fără vechile denunțuri, documentări și anchete legate de combinații oribile, toate ignorate sau tratate în bătaie de joc, chiar fără ingerințe din partea DNA și beneficiind de generosul confort-cadru oferit de instanțele tragicomice de judecată, dezastrul din Sănătate îl termină. Dumnezeu nu doarme nici El. E insensibil la mituirea constantă cu bani publici a unor reprezentanți pământeni din biserici și mănăstiri favorizate. Dumnezeu e sensibil la sănătatea oamenilor. Semnul dat e cel cu luarea minților cui e sortit pierzaniei.

„Facem, nu povestim” se traduce prin „Povestim, nu facem”

Ultima ieșire publică a lui Arsene în legătură cu răscântata instalație de diagnosticare moleculară pentru COVID-19 datează de marți, 21 aprilie. Oarecum pașnic, mai potolit prin comparație cu Joia Mare, zicea cum că a fost înștiințat că totul e adus, este complet, sunt teste, personalul dă pe-afară de pregătit ce e, DSP a autorizat, iar primirea unui aviz de la Ministerul Sănătății aștepta intervenția sa providențială la ministru. Se inducea încă o dată ideea că încep analizele. Nu, nu începe nicio analiză pe oameni, cu rezultate oficiale pe oameni.

De la oi să fi luat exemplul?

Până la explicațiile actualizate așteptate, mergem puțin înapoi.

Din martie, înainte de decretarea stării de urgență - când prefectul îl trimitea pe Arsene la plimbare cu achiziția, suspect însă, fără a tranșa decisiv subiectul deși îi erau suficiente trei fraze - reținem o minune. E singura prezentare oficială a structurii liniei de testare și a prețului estimat (600.000 lei), într-un documentat ieșit din SJU Piatra Neamț și datat 13 martie. Prețul final este la secret, furnizorul (SC Elta 90 Medical Research SRL) l-am dezvăluit degeaba.     

În ajun de ziua fondării NATO, când nu bubuise scandalul lăturilor servite pacienților din spital cu titlul de hrană și când megafacerea de partid cu spitalul mobil de la Lețcani (Iași) lua mințile fraierilor, Arsene a comis una grosolană pe Facebook. „Sunt extrem de bucuros deoarece Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț are de astăzi, 3 aprilie, aparatul de testare moleculară real-time PCR!”, scria în deschiderea postării. Anunța că ajunseseră și „testele pentru confirmarea sau infirmarea infecției”, insistând apoi: „De miercuri, 8 aprilie, vor fi făcute primele teste”. A venit 8 aprilie și nu s-a făcut niciun test. Nu aveau cum! Echipamentul era întâi de toate incomplet, asta nu era secret. Că Arsene a știut sau nu, este irelevant. Reținem minciuna odioasă. La fel de odioasă este complicitatea, dacă vreți colaboraționismul abject al celor din spital, de la medici (eroi în halate albe, da?...) la consiliu de administrație și echipă managerială. Toți au știut. Și au tăcut. Era pe 3 aprilie, așadar, ziua despărțirii îndelung amânate de protocaliul Toderaș Mocanu, în locul său pregătindându-se să vină preț de un raid ca manager de spital dr. Florin Apostoae de la Târgu Neamț. Era și ziua ordinului rectificativ privind încadrarea spitalelor, emanat de Ministerul Sănătății sub semnătura aceluiași secretar de Stat Horațiu Moldovan, ca și precedentul. Ordinul nu are legătură cu sacrificarea spitalului nostru despre care am mai scris (degeaba).  

Din postarea cu pricina - fără a insista pe rușinoasele imagini propagandistice ajunse râsul unei țări întregi, cu Arsene pe post de hamal - toarnă efectiv otravă un pasaj elocvent pentru disprețul administrat supușilor: „Din inimă, cu responsabilitate și cu grijă pentru fiecare nemțean, acționăm! Facem, nu povestim”. Am văzut ce-au făcut, dar viețuitorii din Neamț nu semnalează că s-ar sătura nici dacă molima asta mortală, evadată din cele focare neprecizate oficial la timp, lovește acum comunitar, pe nevăzutelea. La nemțeni merge și se lipește de minune sloganul pe dos: povestim, nu facem.

Încheierea intervenției prezidențiale de la ora 14:38 a zilei de 3 aprilie echivalează cu o glazură a nemerniciei: „Grija mea: Nemțenilor mei să nu le lipsească nimic din ce poate salva măcar o viață! Ținta noastră: sănătatea! Nu victime!” Halul în care doctorița Daniela Marcoci, manager interimar de supracriză, a găsit spitalul sub aspectul materialelor de protecție achiziționate, al dotărilor utile, apoi lipsa de organizare și disciplina inexistentă știm precis ce dovedesc. Stați liniștiți, la locurile voastre, nu vă faceți iluzii, ordinea strâmbă a sistemului ticăloșit fără hotare de partid e bine controlată. Încă n-a apărut sau nu s-a născut omul providențial, eventual susținut de o echipă pe măsură, în stare să procedeze la... implementarea unei curățenii totale.

Mărturie cutremurătoare despre sacrificarea „spitalului lui Arsene” pentru interese ascunse publicului

Trec câteva zile. Întâmplător, nimeni nu lămurește afacerea criminală cu desemnarea spitalului nostru în linia de luptă COVID. Din păcate, presa abundă de exprimări iresponsabile în genul „Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ a fost declarat de către Ministerul Sănătăţii ca fiind Spital COVID-19”. O mărturisire istorică – anonimizată, dar certă - din partea unui medic de-al nostru, difuzată de portalul medichub.ro în ziua de 6 aprilie, a fost trecută sub tăcere totală inclusiv de muții „eroi în alb”. Titlul este devastator - SJU Piatra Neamț: Pacienții COVID-19 nu au medicamentele necesare, iar personalul nu are echipamente!  Iată mărtusirea:

„În Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ, sunt peste 100 de pacieţi COVID-19, internaţi şi trataţi în secţia de Boli infecţioase şi la Terapie intensivă, într-un spital care NU este faza 1 sau 2. Mă adresez pe acestă cale cu speranţa că se vor lua măsuri cu privire la situaţia actuală din SJU Piatra-Neamţ şi, astfel, multe vieţi vor putea fi salvate sau cel puţin tratate conform protocolului.

Sublinez faptul că situaţia din SJU Piatra-Neamţ nu este cunoscută în Guvern sau autorităţile aleg să ofere informaţii greşite despre realitatea din spitalele judeţene. Din declaraţiile premierului Victor (desigur, e o figură de stil – n.a.) Orban, din data 01.04.2020, şi ale ministrului sănătăţii Nelu Tătaru, din data de 03.04.2020, înţelegem faptul că toţi pacienţii COVID-19 pozitivi sunt internaţi şi trataţi doar în spitalele de fază 1 şi fază 2. Într-adevăr, aşa ar fi trebuit, conform Ordinului 533 din data de 29.03.2020 sau Ordinului 555 din 03.04.2020, dar, din păcate, acesta nu a fost respectat.

Conform acestui ordin, toţi pacienţii confirmaţi pozitivi în urma testării, trebuie să fie transferaţi la unul din spitalele din faza 1 sau faza 2. Acest lucru nu a fost posibil şi în cazul pacienţilor din SJU Piatra Neamţ, din cauza refuzului constant primit din partea spitalelor desemnate să preia aceşti pacienţi din Iaşi. Medicii din SJU Piatra-Neamţ au fost lăsaţi să se descurce singuri, fără medicaţia necesară tratării acestor pacienţi, fără echipamentele de protecţie şi dotările pentru testare rapidă, de care spitalele din faza 1 şi faza 2 dispun (dotarea acestora fiind prioritizată).

În ultimele zile, în serviciul de Boli infecţioase al SJU Piatra-Neamţ, se aflau în jur de 110 pacienţi, majoritatea COVID-19, dintre care aproape 15 din rândul personalului medical. În fiecare zi, sunt confirmaţi noi medici şi pacienţi, dar rezultatele vin foarte greu de la Iaşi, după 3, 4 zile, în unele cazuri chiar şi după decesul pacienţilor. Secţia de Boli Infecţioase are pacienţi internaţi confirmaţi COVID-19, de mai bine de 3 săptămâni, iar în aceeaşi situaţie se află şi secţia de Terapie Intensivă de la SJU Piatra-Neamţ, care, în acest moment, are aproape toate ventilatoarele ocupate de pacienţi COVID-19. Conform declaraţiilor ministrului Tătaru şi premierului Orban, spitalele suport sunt în pregătire şi nu ar fi trebuit, în această perioadă, să aibă internaţi pacienţi confirmaţi pozitiv. Mai mult, ministrul Tătaru a declarat că, după ocuparea locurilor disponibile în spitalele de fază 1 şi fază 2, în spitalele suport vor rămâne internate doar cazurile uşoare sau asimptomatice, nu cele ce necesită internare în Terapia Intensivă, cu intubarea pacienţilor. În cazul SJU Piatra-Neamţ, din cauza refuzului constant al Spitalelor din Iaşi, secţia de Terapie Intensivă are pacienţi COVID-19 intubaţi de peste 2 săpămâni. Din 20 martie, spitalele din Iaşi nu au mai primit niciun transfer cu pacienţi COVID-19.

În tot acest timp, personalul medical nu a renunţat şi a făcut toate demersurile necesare pentru a crea circuite speciale în spital, pentru a obţine echipamentele de protecţie din donaţii şi medicamente necesare. Acestea din urmă nu au venit nici până astăzi. În continuare, lupta medicilor din cele două secţii se dă fără medicamentele necesare, iar pacienţii nu beneficiază şi nu au beneficiat nici până acum de un tratament complet, în ciuda presiunilor făcute de medici pentru a face rost de toate medicamentele necesare.

Sper, cu ajutorul dumneavoastră, să găsim un răspuns la următoarele întrebări: De ce au informat greşit ministrul Tătaru şi premierul Orban în legătură cu situaţia reală din spitalele judeţene? De ce nu respectă ordinul şi nu acceptă spitalele din Iaşi transferul acestor pacienţi? De ce nu primeşte cu prioritate SJU Piatra-Neamţ necesarul de echipamente şi medicamente pentru tratarea acestor pacienţi?”

Mai clar și dureros de atât e greu să sintetizezi ceva la această oră. Să verifici cifrele referitoare la pacienți e pierdere de timp.

Cu minciuna pre minciună călcând

Ajungem în Joia Mare, pe 16 aprilie. Arsene sare în sus și slobozește o arteziană de fericire peste supuși. Cu inima strânsă de emoție, gândindu-se la Patimile Fiului Domnului, zicea el pe Facebook așa: „Am reușit!!! Aparatul PCR de la Spitalul de Urgență, funcțional!” Era funcțional pe dracu’! Adăuga ceva despre un extractor și „chitul de extracție”. Extractorul e pentru acizi nucleici, e un aparat esențial, critic, nu o componentă banală. Și n-are legătură cu extracția de sare, cupru, grafit sau agregate minerale. Apoi, chitul nu e chit de geamuri, de tinichigerie; e kit, adică trusă, set. Cu „funcționalul” e de groază. Adjectivul ăsta afurisit înseamnă că instalația poate fi folosită, e în stare să funcționeze pe loc, la cheie, în clipa când ai anunțat. Și nu oricum, ci potrivit scopului. Trebuie să-l împlinească. Altfel, dacă funcționează în gol sau neoficial se cheamă că e degeaba.

Prins încă o dată în flagrant cu gogonata, spiritul Învierii nu i-a dat ghes să ceară iertare, să livreze o rectificativă. Atenția cade firesc pe el fiindcă el a comis-o, însă cinstit e de subliniat că, rezonând perfect cu prezidentul, au tăcut cei doi vicepreședinți nespus de evlavioși ai CJ Neamț, PNL cu prefectul și Cozmanciuc în frunte, DSP-ul condus de juniorul Firăstrău de la Roman, alte partide, societatea civilă, plus un lot de „eroi în alb” care era la curent cu făcătura. În autentic spirit al Luminii Învierii, îndoieli legitime am găsit numai în oaze de presă.

Am ajuns încet la explicațiile suplimentare anunțate mai sus. Întâi de toate, câteva extrase (întărite cu detalii ajutătoare) dintr-o mărturie recuperată. E din data de 14 aprilie, deci cu două zile înainte de anunțarea „funcționalității”. Mărturia vine din spital, persoana care vorbește cunoaște la perfecție ce se întâmplă la laborator. Discuția avea caracter confidențial la acea vreme. În condițiile de azi, nu mai are.

● Din tainele comparative ale aparaturii: „O s-o pornim când o să ne aducă extractorul. Deocamdată nu ne-o adus. E o penurie de extractoare și de kituri de extracție, mai ales automate. (...) La Matei Balș, deși au extractor de 96 de poziții, lucrează cu extracție manuală. La Cluj, deși au extractor de 96 de poziții, lucrează tot cu extracție manuală pentru că nu se găsesc kituri de extracție pentru astea automate. Manual, sunt vreo 5 etape care durează mult, trebuie să fii foarte atent la fiecare etapă.”

● Socoteala cu aparatele (20-22 de linii) care zăceau la Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor: „Veterinarii au avut un zdruncin și o etapă de-asta, toată lumea să facă PCR, acum vreo doi ani când a fost epidemie de pestă porcină. Cine a reușit, vreo 20 de județe din țară, și-o făcut rost. La noi n-au reșit să facă, n-au avut suficienți bani. Au estimat, le-ar fi trebuit vreo 140.000 euro și li s-o alocat doar vreo 100 de mii. Pentru că acest laborator este foarte pretențios și fiecare componentă chiar îți trebuie, nu poți să improvizezi, n-au mai făcut.”

● O fază uluitoare cu Alexandru Rafila, microbiologul-șef trimis la OMS: „Doctorul Rafila a zis din start și se pare că nu l-a ascultat nimeni. Am auzit cu urechile mele când a zis că trebuie să apelăm la toate PCR-urile care există în țară și că el știe că și la DSV-uri există PCR-uri, să cumpărăm teste și să facă toată lumea. Era foarte bine dacă se făcea așa.”  

● Alte zeci de instalații erau uitate în universități și centre de cercetare, iar ei trebuia să le ofere singuri. O linie de testare funcționează la UMF Iași. Atenție la ce urmează: „Acuma au trei echipe de lucru, dar nu li se trimit teste. Nu li se trimit pentru că DSP-urile au încheiat contracte cu particularii. Chestie de organizare. Decât să ne pună pe noi să facem laboratorul de la zero, trebuiau echipamentele alea folosite și oamenii care știau deja. În Germania așa au făcut. Toate echipele din cercetare din toate domeniile s-au pus să lucreze COVID. De-asta testează mult.” Și încă: „Centrul regional de sănătate publică (de la DSP Iași – n.a.) e pregătit. Au echipe în trei schimburi, au teste, trebuie să li se trimită și testele. Aici ar fi treaba ministrului. Să țină ședințe cu DSP-urile și să împartă în funcție de capacitatea de testare existentă.”

Din ansamblul discuției de atunci reintră sub reflector o chestiune de maxim interes. Instalația a fost comandată unei firme care nu avea capacitatea să furnizeze echipamentul complet. De ce? Cine i-a recomandat? Există o listă întreagă de orașe și spitale, evident cu Oradea în frunte, neconfruntate cu asemnea probleme. Pe lângă extractorul de acizi nucleici primit pe 16 aprilie împreună cu niște kit-uri nespecificate la rigoare, nu trebuie uitat că din instalația cuprinsă în minciuna teribilă din ziua de 3 aprilie lipseau și hotele. Aveau să sosească miercuri, pe 8 aprilie, zi anunțată mincinos pentru începerea testărilor pe oameni.    

Discuția conține multe amănunte tehnice despre parcursul probelor din care rezulta fără echivoc că mai e mult până departe. Element critic, kit-urile de extracție automată. Nu cresc în copaci, e război pe ele. Linia de testare pentru coronavirus de la spital va produce rezultate într-o zi, cândva. Nu știm parametrii tehnici, capacitatea și viteza de lucru astfel încât să capete greutate comparațiile cu costul unor instalții similare din alte spitale.

Ce am aflat ieri, neoficial, dintr-o sursă reală, pe lângă cele declarate presei de dr. Daniela Marcoci despre testele tehnice, pune serios pe gânduri. După aceste teste și obținerea ultimului aviz de funcționare, ar urma testarea locală a unor probe... din probele recoltate, adică în paralel cu proba de bază trimisă în centrele de referință. Pe urmă ar veni calibrarea interpretării rezultatelor sub îndrumarea celor dintr-un centru de referință. Treburi complicate. Cum au reușit alții să se miște în viteză nu e absolut deloc, dar absolut deloc de mirare. La fel și talentul și determinarea unora care au reușit să asambleze linii de testare din bucăți și să le facă, pardon, scuzați, funcționale.

Cât îl privește pe Arsene, ne ia fața cu altă „jucărie”, cu spitalul mobil, modular sau cum i-o zice. Figuranții de la PNL au și ei o flașnetă asurzitoare, de râde piocianicul din spitalul județean în termeni de oximoron de oportunismul lor tardiv exprimat prin propunerea de dublare a alocației de hrană pentru pacienți. Interesant era să arunce priviri săgetătoare spre spitalul mobil de la Bacău. Sau de la Arad. Poate observau ceva. Poate n-au voie...    

       

Oradea, Învierea României

O țară întreagă se închide în felurite chipuri și manifestări inegale sub amenițarea morții. Ordinele administrative haotice, zămislite de minți și caractere ostile Neamului, Vieții și Credinței, pun românii la grea încercare. Lăcașurile de rugăciune, supuse la mare cumpănă, rămân la locul lor, vor dăinui urgiei. O singură catedrală nu se închide. Fiindcă, așa cum spunea Părintele Iustin Pîrvu în august 2011, la Sfânta Mănăstire Petru Vodă, adevărata Catedrală a Neamului este Omul. Iar la această Înviere, amintindu-ne că Oamenii sunt Lumina, Dumnezeu a deschis o biserică în fiecare casă.

Într-o casă mare și luminoasă cum alta nu-i în România, la Oradea cea personificată de oameni generoși, mândri și devotați, Mântuirea se clădește pe Pământ, prin fapte de oameni. De zile și săptămâni, nu obosesc să răspândesc exemplul lor. E o modestă continuare a rolului public interpretat cu condeiul și vorbele, în special după 2011. Altfel, am pierdut șirul navetelor cel puțin o dată pe an de când sunt martorul creșterii lor.

Singuri s-au organizat, singuri s-au pregătit de apărare în fața molimei. Conducătorii țării, toți deopotrivă de neputincioși și rău intenționați, demonstrează fără urmă de îndoială că de neînțeles le este înțelesul acțiunilor coerente conduse de două simboluri naționale, primarul Ilie Bolojan și doctorul Gheorghe Carp, instalat fără instrucțiuni superioare la coordonarea operativă a tuturor spitalelor din Bihor. Pomposul comandant al acțiunii centrale, Raed Arafat, și escadronul de călăreți ai Apocalipsei românești n-au reușit să încurce o comunitate destoinică și bravă. Mobilizarea lor se traduce prin veritabile fapte de arme pe timp de pace. O cruce mare cât Postul Paștelui și-au făcut românii la aflarea veștilor despre cum se face științific testarea extinsă a oamenilor sau când vedeau la teleștiri avioanele cu materiale și echipamente aduse direct din China.

Ce se întâmplă la Oradea conține o învățătură dură și profundă, esență de temelie a semnalului de Înviere a României. Nimic nu a izbucnit peste noapte. Administrația, mediul de afaceri, Educația, Sănătatea, Cultura și Bisericile, societatea civilă în ansamblul ei, cu o contribuție discretă și seniorală din partea diverselor cluburi, asociații și organizații discrete de felul lor, plus factorii politici, vibrează sincron. Pentru progres. Cu frică de Dumnezeu, în respectul oamenilor și al legilor. Nu sunt perfecți. Nici nu și-au propus. Contează ce domină. Confortul și mulțumirea localnicilor sunt certificate de sondajele de opinie. Sunt campioni neîntrecuți la atragerea și valorificarea superioară a finanțărilor europene, nasc invidii, generează respect. Amprenta inginerului Bolojan, primar din 2008, prefect între 2005 și 2007, este o pecete autentică.

Totul, absolut totul, s-a dezvoltat cu oameni, prin oameni. Prietenia orădenilor nu ține cont de ranguri, de mărimea portofelului. Exemplul personal a devenit o valoare esențială a comunității. Una dintre cele mai frumoase întâmplări, neînțeleasă într-o urbe săracă, fudulă și fără minte ca Piatra-Neamț, datează din decembrie 2015. Tineri frumoși și inimoși, membri ai unui anume club, copii de minunați părinți inspiratori, făceau ture în frig la un cort instalat în pietonalul Republicii și vindeau vin fiert, ceai, ciocolată caldă sau cafea, dulciuri și mici podoabe de pus în Pomul de Crăciun. Proiectul „O cană de fericire” - atunci la a șasea ediție, între timp ajuns la unsprezecea – strângea banii necesari unei camere de terapie pentru stimulare și integrare senzorială destinată câtorva sute de copii cu diferite dizabilități, asociate sau nu cu alte deficiențe. Tinerii voluntari au crescut, calcă pe urmele părinților care au sărit toți ca unul pentru Oradea. Dovadă că Oamenii sunt Lumina. Iar Învierea României va veni de la Oradea, așa simt.

Spitalul din Piatra-Neamț aruncă în aer jocurile politice. Orașul doarme!

Intro justificativ

A venit vremea să nu mai aștept ca unele texte să fie publicate altădată sau deloc acolo unde m-ați găsit cu semnătura de la începutul lui 2019 încoace. Sunt subiecte grave, pe care le tratez așa cum știu eu, fără să cer aprobare de la stăpâni, jupâni sau alți nenorociți care înfloresc în criză. Se pare că picătura decisivă a fost dezaprobarea vehementă din partea mea a manipulării criminale, cu valențe penale privind analizorul-minune adus la spital. Rămâne cum am scris eu: NU funcționează. Apoi, nu are nicio importanță că suntem în Vinerea Mare - bomba de sub Pietricica nu ține cont de sărbători. Pretins credincioșii cu suflete schimonosite de minciună și slugărnicie la „împărății” nu mă păcălesc, nu vă păcălesc. Măcar blogul să rămână martor a ce am avut de spus. Bine că l-am păstrat. Poate a venit în sfârșit vremea să îl dezvolt. Cine vrea să preia, să citeze, să se inspire, e invitatul meu.

Intenționam să amân publicarea acestui text după Paști. Cu trecerea zilelor, capătă greutate tabloul tâmpeniilor operate de panaramele politice și livrate fraierilor ca în straie de împliniri mărețe. În situația de față, era tentantă consolidarea unui material de impact, nu răsfirarea în texte distincte.

■ Periculosul ministru-politruc de la Huși

Ultimul atentat împotriva românilor, cel săvâșit de însuși ministrul Nelu „Apendișitî” Tătaru, prea-plimbatul cu elicopterul și tardivul descoperitor al dezastrului din SJU Piatra-Neamț, impune scurtarea termenelor de reacție. Este perfect românesc, nu i se aplică legea cu zădărnicirea combaterii răspândirii bolilor. Periculosul de la Huși a decis de capul lui că românii care revin în țară din zisele zone roșii, precum Italia, Spania, Franța, Belgia, Marea Britanie, SUA, Turcia sau Iran, unde transmiterea comunitară a virusului a luat proporții, să stea bine-mersi în carantină la domiciliu, pe cuvântul lor de pionier, nu în centrele speciale păzite de autorități. Să nu care cumva să se burzuliască diasporezii, destoinicii votanți ai coșmarului de la Cotroceni.

Sub Pietrica, nea Nelu a anunțat că avem focar de infecție și transmitere/răspândire la spital. N-a fost o știre. Venea ca o confirmare, o recunoaștere. Știre era să ne spună, chiar cu aproximație, cam de când colcăie coronavirusul prin spital. Și dacă vorbim oficial despre răspândire intracomunitară. Te pomenești că îi lipseau evidențele medicale nemăsluite, raportările corecte în privința stocurilor de materiale sanitare, echipamente de protecție și medicamente, plus situația consumurilor, apoi anchetele epidemiologice aprofundate și „inventarul” oamenilor testați, nu totalul testărilor efectuate cu care ne prostesc guwernerii și asociații la foc automat. Pauză, liniște totală.

PNL-istul, descris ca unul dintre cei mai titrați chirurgi ai mirabilului județ NATO, așa cum va rămâne Vasluiul în istoria veselă a neamului, a bătut câmpii favorizând obraznic – urmăriți cu atenție filmările! – pe agenții de teren ai tele-vizuinilor centrale, în condiții de grămadă spontană, ilegală. N-avea grija sancțiunii, are scutire guwerneriană.

Grămadă spontană și ilegală
cu Nelu de la Huși în centru
(foto: roman24.ro)

El părea a se teme că-l întreabă cineva dacă-i marcat de figuri istorice, purtătoare ale peceții de Huși, precum academicianul Mihai Ralea, legionarul-șef Corneliu Zelea Codreanu, marele actor Constantin Codrescu. Sau cum a reușit performanța, ca senator între 2012 și 2016 , să nu fie membru al Comisiei pentru sănătate publică? Imaginați-vi-l pe „titrat” ocupându-se de drepturile omului, culte și minorități, de modificarea și completarea Regulamentului Senatului (președinte din septembrie 2015!), de apărare, ordine publică și siguranță națională, de integrare europeană comună între Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova, bașca aderarea României la spațiul Schengen!

Revenind la focar, o știe și gardul spitalului, nu s-a dezvoltat peste noapte. Dezastrul se prefigura de săptămâni din avertismentele neoficiale ori discrete ale cadrelor medicale, rostite cu nedemnă teamă, spre limita conspirativității. Răfuielile și lupta pentru profit politic, dovezi ale imaturității și a unei crase lipse de discernământ mai presus iresponsabilitate, întăreau perspectiva confruntării cu inevitabilul. În presa locală, după puterile și orientarea personală, fiecare a sugerat iminența dezastrului, a semnalat îndoieli, nepotriviri. Eventual a pus întrebări, a lansat ipoteze. Articolul Misterele spitalului din Piatra-Neamț răsună cu jale!... reprezintă o simplă contribuție. Alta conținea prematur uitatele Dezvăluiri șocante despre sabotajul organizat împotriva Sănătății și României făcute de fostul ministru Victor Costache. Timpul va confirma, din păcate prea târziu, că pe 31 ianuarie, când am exprimat temerea că va avea soarta altui reformator pur-sânge sacrificat, profesorul Mircea Miclea de la Educație, nu am greșit deloc. 

Zilele au trecut. Nu rețin ca nea Nelu să fi emis o justificare a manevrei prin care au încadrat spitalul ca unitate suport, într-o primă etapă, apoi 100% pentru COVID. (Sau invers, vedeți mai încolo de ce.) Curios, n-a tras cu ochiul în bucătăria devenită celebră, n-a căutat meniul de prezența cărniței. Nici altă prezență statornică, a piocianicului, acum în combinație cu SARS-CoV-2, nu l-a emoționat. Ce mai, un politruc desăvârșit din neamul lui SARSailă!...

■  Arsene a luat-o rău la vale, dar are șanse să revină

În privința supăratului Ionel Arsene, deposedat de „mândrețea” de spital, rămâne cum am zis, nu-l căinez. Decontează inclusiv ce nu-i al lui. A venit scadența pentru ce a girat și influențat cu exces de tupeu și aroganță (chiar înainte de 2016!) în Sănătate, pentru fantasmogoriile lăudate de limbologi proaspăt reconvertiți la antiarsenism. Ca unul imposibil de acuzat de filoarsenism, prefer de 1.000 de ori pe oricine susține pe față indiferent care lider politic, decât pe unul îmbătrânit în rele, în zona de atracție a fundurilor politice pupate, a mimozelor adulate cu aer de deontolog, analist ori strateg, dacă nu toate la un loc.

De la spital, lui John i se prefigurează o prăbușire nevisată, la grămadă cu echipa de fideli. Zi de zi se reactualizează întregul pomelnic al celor nefăcute la timp și prost ori degeaba făcute. Promisiunile, în egală măsură halucinante și halucinogene, țin de o patologie aparte. În spitale de categorie comparabilă din țară au înflorit minuni în doi-trei ani, nu în patru, nu în opt. Nu-s obligatoriu din teritorii stăpânite de un comandat de județ împingător fruntaș de odgoane în PSD.

Să vii la furie să-l acuzi pe nea Nelu de politizare, prin disperata numire ca manager de supracriză a doctoriței Daniela Marcoci, e de noaptea minții. Numirile anterioare le-o fi patronat Duhul Sfânt?... Ce-i drept, un slujitor pământean al ălora sfinte – influentul Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, frate al nu mai puțin influentei starețe Iosefina Giosanu de la Mănăstirea Văratec - e confirmat ca „uneltitor” în aducerea și ungerea managerului Codruț Munteanu. Nu săriți, nu cercetați aiurea – mărturisirea aparține însuși doctorului Munteanu. Dar să-l reanimezi de competent pe Toader „Toderaș” Mocanu, fost prefect pinaltoid de tristă amintire, seamănă a extragere frățească dintr-o discretă Lojă obraznică. Greu de imaginat altcineva în stare să confunde un accident vascular cerebral (AVC) cu o centrală termică belgiană (ACV). A zis-o în direct, într-o transmisiune din curtea spitalului. Ce urmează este năucitor.

Toderaș a semnat adrese și un protocol doveditoare ale aranjamentului ascuns prin care spitalul din Piatra-Neamț era dat la COVID înainte de publicarea în Monitorul Oficial nr. 263 din 31 martie a Ordinului nr. 533/ 29 martie 2020 . Copiile interceptate sunt bine puse la păstrare, că niciodată nu știi cum se topesc originalele. Abia în ordinul semnat de secretarul de Stat Horațiu Moldovan se vorbea oficial despre „aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus (?!? – n.a.) COVID-19 și a Listei spitalelor suport pentru pacienții testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2”. Neoficial, guri tremurânde semnalează oarece arafatisme clasice din videoconferințe. Bătaie de joc e prea puțin spus. Crimă e prea mult. Se simte duhoarea pesediștilor de la Roman, indivizi în stare să distrugă Sănătatea întregului județ întreg pentru confortul lor separatist. Complicitatea cu grupul local PNL a funcționat încă o dată.

Ca o piatră scufundătoare la gâtul lui Arsene strălucește analizorul RT-PCR sau ce mama dracului or fi achiziționat la spital. Nu funcționează! Surlele și trâmbițile propagandistice au tăcut sub dominația buciumului care sună cu jale. Ca de neunde s-a livrat încă una focoasă: aparatură destinată providențialei, salvatoarei plasmafereze. Dumă i se spune în popor. Nu-i nimic nou, e din alt film. Arsene s-a împuns indirect, în termeni de prioritate a pilei puse la un dealer născut în Piatra-Neamț, cu inconfundabilul viceprimar narator Bogdănel Gavrilescu de la PMP, Bobo pentru popor. S-au potolit brusc. Pomana ca pomana, numai că riscau să-l expună pe binefăcătorul Florin Hozoc. Personajul nu e străin de criza „imoglobinei”, vorba Vioricăi Dăncilă de la 2018, nu e necunoscut presei sănătoase la cap. Agenția RomNet e o amintire imposibil de șters. Afacerile dubioase consistente ca afacerile, dar acolo au bântuit cu folos „frizatul” băsist Cristi Boureanu, băsista Raluca Turcan, inamovibila din vârful PNL, prin Valeriu, băsistul soțior. Se întregește profilul unui expandat de Iași, identificat, consacrat ca pui de Fenechiu. Coleg de pepinieră cu Mugur Cozmanciuc. Mică lumea, mică. Și înghesuită.

Pe 19 octombrie 2015, dacă e să aleg o amintire, Arsene ștergea podelele cu Cozmanciuc și scria așa pe Facebook (link aici): 

Ionel Arsene în 2015

„Neamțul a devenit un teren de experimente politice ale celor din PNL. Conducerea interimară a acestui partid este una care nu are vreun căpătâi. Niște politicieni distribuiți de partid doar pentru a le găsi un locșor în marea penelistă. Un asemenea domn parașutat politic, care începe să aibă aere de mare lider județean este și Mugur Cozmanciuc, cel care a fost ani la rândul umbra lui Relu Fenechiu. Un personaj politic controversat și care nu a explicat încă multe dintre pagubele create pe la instituțiile statului, consideră de cuviință să își exprime punctele de vedere cu privire la #PSD și la persoana mea.

Un mic baron de Iași, mutat la #Neamț pentru a nu fi sfâșiat de către haita liberală după condamnarea protectorului său, scoate capul în lume încercând să demonstreze verticalitate politică. Migratorului politic interjudețean, Mugur Cozmanciuc, nu îi pot răspunde decât în modul în care îl caracterizau chiar cei din organizația Iași, din care face parte cu acte în regulă: nu are veleităţi de lider de filială.”

Pe 6 decembrie 2019, la ceas de prânz, oare cine era prins în flagrant de vizită discretă la CJ Neamț? Relu Fenechiu în persoană, condamnatul cu executare pentru cam puține fapte de corupție. De bună seamă, nu s-a dus la WC. Nici la DVC.        

Cu toate acestea, lui Arsene și PSD le rânjește, mai ceva ca Werner la popor, incredibila șansă a revenirii și consolidării în Neamț. Sprijinul neașteptat se manifestă din trei direcții principale: 1. Împământenitul Cozmanciuc și camarila de la PNL, cu nimic mai prejos de a lui Arsene, ba dimpotrivă; 2. Guwernerii conduși de un fost liberal profund, cândva nespus de drag și sincer iubit la Piatra-Neamț, în persoana lui Ludovic Orban; 3. Președintele Iohannis, dovedit în primul rând de haiducii din presa că acționează împotriva neamului nostru și care trebuia suspendat imediat, dar imediat ce a detonat terorizarea României cu alegerile parlamentare peste rând.

Este imorală o revenire? Poate da, dar cui îi pasă din moment ce amoralii de la PNL și Cotroceni au distrus proiectul eliberării de fundamentalismul pesedist și, de la o oră la alta, nu știu ce să inventeze ca să ne convingă cât sunt de periculoși pentru viața noastră, pentru destinul țării? Rezultă din fapte. 

■ Cozmanciuc cade mai rău ca Arsene. Trage și prefectul după el?

Dând filmul înapoi, pare neverosimil câtă încredere, câtă simpatie și susținere căpătase Mugur Cozmanciuc în scurt timp după ce a descălecat la Neamț, în 2014, în împrejurări cataclismice pentru organizația PNL. O emulație liberală, precum cea stârnită atunci, e imposibil de repetat. În primul și-n primul rând pentru că Noul PNL e sufocat de prtocaliii întorși din drumul spre groapă. Apoi, după ce a radiat și aruncat la gunoi partidul istoric al cărui nume l-a preluat golănește, dovedește că nu e nici național, nici liberal. Diferența locală o face combinatorica politică montată de prezidentul județean. Permutările, aranjamentele și combinările denotă un melanj de agilitate și abilitate ieșite din comun. Sfidează ultimele fărâme de conduită și decență liberală tocmai în prăvălia penelistă pietreană, pe care o conduce grație unui convenabil provizorat extins, netulburat, ajuns de râsul propriilor membri.   

Criza din Sănătate, strict cea nemțeană de această dată, obligă la readucerea în prim-plan a unei mârșăvii de excepție săvârșite de Cozmanciuc, ce mai, o capodoperă sinistră. E vorba de o șansă în plus ce putea fi dată Sănătății județului, făcută praf fără cea mică emoție. În anul de grație 2016, în pregătirea alegerilor locale (la termen), s-a prins dintr-un context favorabil ce carte câștigătoare reprezintă pariul pe acest sector vital. Amintirile de la Colectiv erau proaspete, cum viu era și capitalul de ură strâns în principal de Ponta, Bănicioiu și eternul Raed Arafat. Din păcate, spitalul pietrean n-avea și nu are gură să strige singur.

Ni la ei, ce drăgălași erau!

În ultima zi de martie, dr. Iosif Koszeghi, președintele Colegiului Meidicilor din județ, a fost anunțat oficial ca membru PNL. O lovitură sănătoasă, dar care plutea în aer, din moment ce peneliștii îl măsuraseră pe doctor în presupuse sondaje de opinie cu luni înainte. Toată presa a consemnat declarațiile făcute în formula de trei: Koszeghi, Cozmanciuc, Chitic. Înregistrarea martor, duduind duduitor de Proiectul 2020, ba vizând județul, ba orașul, n-a dispărut. Nici selecția de declarații, aproape identică în toată presa.

După gargara plictisitoare despre echipa liberală puternică, unită și iminent câștigătoare, viitorul gropar cel puțin al PNL Piatra-Neamț, zicea:

 „Dr. Iosif Koszeghi, în calitate de președinte al Colegiului Medicilor, a decis să se alăture echipei liberale,  s-a înscris în organizația PNL Piatra-Neamț și în organizația PNL Neamț pentru că împreună cu mine și cu domnul primar Dragoș Chitic vrem să transmitem câteva mesaje care sunt axate pe următoarele idei pe care PNL le va promova în cadrul politicilor sale. Ne vom dori să urmărim susținerea prevenției, în al doilea rând susținerea unui act medical de calitate și, nu în ultimul rând, susținerea reevaluării modului în care este tratată casta medicală.”

Cozmanciuc mai anunța validarea doctorului ca preşedinte al Comisiei de Sănătate din PNL Neamţ şi că la alegerile locale urma să se regăsească pe ambele liste de propuneri, la consiliul județean și la cel local. În ciuda evidenței științifice că asigura un nesperat potențial de creștere, la care se adăuga certitudinea că niciun alt partid nu deținea vreun candidat mai valoros în abordarea subiectelor din Sănătate, ține cineva minte finalul?... L-au ras din ambele liste de parcă n-ar fi existat. Pe cine a tulburat Iozsi, ce deranja? La un moment dat, prin luna mai, tare necăjit fiind, mărturisea că s-a întrebat dacă nu a fost premeditare, dacă nu a investit cineva bani că să-și bată aștia joc de el dinadins. Un răspuns de primă instanță e asamblat din activitatea PNL în CJ pe acest sector: nesemnificativă spre zero! Erau în opozție, sigur. Ce i-a împiedicat să susțină cu încăpățânare un program coerent timp de 4 ani, să nu uite de prevenția promisă, de actul medical de calitate trâmbițat în 2016?

Se zice că presa e câinele de pază al democrației, ok. Opoziția atunci ce-o fi? La Neamț, în privința PNL by Cozmanciuc, e de notorietate, și-au câștigat prin trudă statutul de complici ai unei puteri autoritare, dispusă la sacrificii, la acțiuni necugetate numai să aibă liniște și prosperitate. Duelurile ocazionale regăsite în declarații ridicole nu se pun la socoteală. Vorbele din comunicate nu-s fapte. Iar fapt ar fi fost, de exemplu, să denunțe exemplar aberantul, sfidătorul proiect de prosteală în masă cu centrul regional de oncologie și radioterapie, proiect parcă gândit a implementa terapia cu clopote de la biserica edificată cu cântec doinit în curtea spitalului. Cozmanciuc de fapt n-avea cum mișca, iar supușii din partid arătau ca drogați cu disciplină. Să pronunțe el numele Arsene, să combată direct la om? Ți-ai găsit... În paralel, promotor percutant, direct și indirect, al acestei gogomăniei terapeutice și al altora surori de prin țară era noul său prieten devoalat de presă în persoana lui Dan Misăilă, de la familia căruia a împrumutat bani grămadă. Nu-i nicio coincidență, este acel vechi domn GES, preluat din filonul portocaliu cu afaceri binecuvântate cândva (și) de Pinalti. Apropo, cu Arsene mai e pe bune, s-au certat, știe cineva? Tare se potriveau într-o vreme.

Ultima întrebare capătă greutate strategică de când avem prefect nou, care se păruiește cu Arsene. Căci tocmai Misăilă s-ar lăuda cum că el, personal, și-a pus finul prefect. Pe scurt, încurcă-i drace, dar de ce suferim noi? Subiectul zilei e Sănătatea și descoperim într-una încrengături și priorități publice străine de priorități. La urma-urmei, și Arsene defilează cu un cumătru veșnic câștigător de lucrări, Pinalti a consacrat menajeria lui, țara-i plină de sus până jos de aste rețete și rețele dominante de succes. Ăia dotați cu darul gândirii constante, nu în salturi, se mai feresc, eventual intervin decisiv în situații grave. Ajută la umanizare, la spălarea imaginii. Dacă nu, măcar se feresc să persiste în prostii.

Reținem darul intervenției. Bunăoara, nu este un secret, afirmă medici responsabili, degradarea situației din spitalul pietrean este imputabilă într-o certă măsură Spitalului de Boli Infecțioase din Iași. Instituția de acolo funcționează în subordinea CJ Iași și e condusă de o cucoană numită Dorobăț, abonată la declarații televizate. Altfel, e o condamnată, cu flagrant inclus, pentru șpagă luată de la studenți. A refuzat constant să primească pacienți seropozitivi trimiși de la Piatra-Neamț. Că n-am auzit să fi intervenit Arsene direct la omologul său, baronozaurul pesedist Maricel Popa, partener de proiect de spital mobil, nu irită tare fiindcă n-am avut așteptări. Dar să nu se audă un strop de scandal de la Cozmanciuc, parcă trebuie cercetată justificarea. În schimb, l-am prins în prima linie, bătându-se focos c-o declarație de merit în piept. Dacă omul zilei de zile bune este doctorița Daniela Marcoci, hop și Cozmanciuc cu prefectul după el, arogându-și merite în numirea ei. Minciună, minciună gogonată! Meritul numirii revine în totalitate ministerului. Cu săptămâni înainte de fluierul de început al rundei I de stare de urgență, erau cu ochii pe ea, fără să ceară permisiunea PNL Neamț. Dacă factorilor locali le era atât de dragă și abia își îndreptau șalele după plecăciunile de respect profesional, cum boala n-au vociferat la ordinul Arafatului, care a zburat-o din ambientul nemțean când aveam mai mare nevoie de ea la DSP? Noroc de minister c-a extras-o din Iadul de la Suceava și a adus-o repede acasă, să încerce să salveze ce se mai poate înainte de a ne instala un comandant militar. Că militarul caută și vinovații. Nasol moment. N-are timp de cioace, nu-i pasă de jocurile politice aruncate în aer, n-are grija orașului care, după tradiție, doarme pe el. Doarme și nu vede parcă de ambiție, deși a a fost avertizat, că n-are picior și cap de lider politic local să-l reprezinte, să-l apere. În aceste zile, culmea, o primă șansă ar veni de la separatiștii romașcani din PNL. Au suficientă forță să elibereze peisajul de Cozmanciuc și brașoavele lui dăunătoare. Dacă nu, mă tem că îi trage după el, în frunte cu prefectul. La pândă e clar cine stă. E Ionel Arsene. Astfel, rămânem fără răspuns politic la o întrebare: fostul manager Toderaș, ca efect el activității depuse la spital, nu intră sub incidența acelui articol (nr. 352) de Cod Penal cu zădărnicirea combaterii bolilor? 

Încă una, de încheierea-încheierii: Raluca Turcan, cum e ea, s-a bătut ca o leoaică, săptămâni la rând, călcând totul în picioare, pentru spitalul județean din județul reprezentat în Camera Deputaților (Sibiu, asta e! – n.a). Credeam că mută acolo Rezervele Statului. Dacă știe cineva ce făcea Cozmanciuc în folosul Sănătății nemțene, în tot acest timp, aștept mesaj urgent.